„Succesul nu este cheia fericirii. Fericirea este cheia succesului. Dacă-ți place ce faci, atunci vei avea succes.” – Albert Schweitzer

Simplu, la obiect și foarte frumos spus. Deschid seria articolelor pe acest blog cu citatul de mai sus, deoarece mi s-a părut un titlu și un subiect pe cât de actual pe atât de interesant de abordat pentru un început.

E un citat bine cunoscut de mulți dintre voi, care continuă să întrețină conversațiile îndelungate la un ceai, o cafea, un suc, dar și dezbaterile nesfârșite din cadrul unor conferințe, seminarii și ce mai vreți voi.

Ei bine, fără a mai bate apa-n piuă, ce înseamnă, de fapt, succesul ? Și ce treabă are fericirea în ecuația asta ?
Răspunsul ar fi unul pe cât de simplu pe atât de complicat, întrucât fiecare se raportează diferit la obținerea succesului și a modului în care se manifestă el. De fapt, cum se definește succesul ?

Cică, ar însemna – « rezultat bun, pozitiv (al unei acțiuni), o reușită sau izbândă ». Da, corect. Însă, dacă rămâne doar la stadiul de rezultat bun, reușită, lăsând deoparte ceea ce numim “fericire”, există o mare posibilitate ca eșecul să-și facă apariția.

Și atunci, ce înseamnă fericirea ? Unii ar răspunde că e sentimentul acela când faci ceva ce-ți place, simți acea mulțumire, bucurie, stare de bine, sau, mai bine zis, acea stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.

Bun. Până aici toate bune și frumoase. Dar, apare întrebarea: « nu-i posibil ca succesul să fie obținut și fără ca fericirea să fie implicată ? »

Da, cu precizarea însă, că acest scenariu e posibil să funcționeze doar până într-un punct. Care-i acel punct? Ei bine, nefăcând ceva ce ne place, convinși fiind că se poate și fără a avea neapărat acea dorință arzătoare, acea trăire a potențialului interior, ci doar având în minte că trebuie să obținem succesul cu orice preț, ajungem să fim cei mai nefericiți, într-o ipostază pe care nu ne-am fi imaginat-o ca însemnând succesul.

Așadar, dacă iubim ceea ce facem, dacă rezonăm cu toată ființa noastră cu ceea ce facem, suntem fericiți, deci calea e simplă: vom avea succes.

Până aici totul pare logic, dar intervine partea a doua a așa-zisei ecuații, ce se cere lămurită. Cum ajungem să facem ce ne place?
Strașnică întrebare  fără de care nu mai ajungem nici la fericire, nici la succes, ecuația fiind, practic, imposibilă.

Deci ? Cum ajung să fac ce-mi place ? Ei bine, simplu și de data asta: făcând alte lucruri care-mi plac sau, chiar mai bine, care nu-mi plac. Cineva spunea că fiecare zi trebuie trăită ca o mare oportunitate de a face pași mici spre ceva mare. Cu alte cuvinte, e suficient să facem pași mici dar siguri zi de zi spre obiectivul avut în vizor, decât să ne pierdem în pași complicați și mulți care ne vor epuiza și ne vor reduce din motivație.

Ecuația e floare la ureche : ajungi să faci ce-ți place (prin eforturi mici zi de zi), de unde rezultă fericirea, iar fără doar și poate ajungi la succes. Însă, problema stă în felul cum ne raportăm la fericire și implicit la atingerea succesului, sau, mai bine zis, cum îl înțelegem odată ajunși în acel punct.

Ar mai fi foarte multe de zis. Este un citat ce cuprinde multe nuanțe, un citat ce încearcă și reușește să explice prin cuvinte simple, ceea ce pare din ce în ce mai dificil de înțeles în zilele noastre, fiind pe masura celor ce vor să înțeleagă ideea de succes dar mai ales cea de fericire. De aceea, cu siguranț Read More